Din întâmplare am trecut peste un site cu poezii, şi ce găsesc? "Adună-mi mamă, umbra". Am citit-o şi am rămas îngândurat...eu sunt aici, mama e acolo...sunt sigur că ea se gândeşte acum la mine... Şi am citit-o şi am citit-o... Am observat combinaţia de cuvinte care parcă "te unge" pe la suflet: mamă, crini, lumini... De aceea m-am gândit să v-o arăt şi vouă. În cazul meu, la prima vedere, parcă m-au trecut fiori, am simţit cum inima începe să bată tot mai tare şi parcă la fiecare rând citit vroia să iasă afară din piept. Citiţi-o şi voi şi lăsaţi-vă părerea, sunt tare curios ce aţi simţit, la prima vedere...

................................................

“Adună-mi mamă, umbra”de Miron Manega


Adună-mi, mamă, umbra cu lopata
Şi vars-o în grădină printre crini,
Să nu te vadă cerul cînd te-nchini
La umbra unui vis zdrobit cu roata.

Cînd ţi se umple perna de lumini
Visează-ncet, să nu se scoale tata,
Adună-mi, mamă, umbra cu lopata
Şi vars-o în grădină printre crini.

Au tras în mine rudele şi gloata
C-am desenat pe prispă zei străini,
Nu da crezare, mamă, sînt lumini
Din visul meu pe care arde roata.
Adună-mi, mamă, umbra cu lopata…